Lost behind the shadows

[Bell Evans]

• Fu putin surprinsa de aparitia viperinei, insa o privi cu o urma de zambet. Nu o mai vazuse de foarte mult timp, iar coincidenta facea sa se fi intalnit toate trei, in acelasi loc. Linistea fu intrerupta in urmatoarele minute de vocea fostei cercetase.
  
  "-Ma bucur sa te vad, Odette; a trecut ceva timp" spuse Bell, cu un suras inflorit pe chip.
  
  Ii era dor de primii ei ani la castel; ii era dor sa hoinareasca noapte de noapte pe coridoarele supuse de intuneric si sa ii fie frica sa nu se intalneasca cu Filch sau Peeves. Sau sa dea peste un Perfect care sa scada puncte de la casa. Acum parca nu mai aveau farmec iesirile nocturne. Nu i se putea intampla nimic. Si totusi, o intalnire cu Peeves ar fi facut-o sa se simta mai bine.
  
  Aproape ca nu ii venea sa creada ca spusese asta; intotdeauna il urase pe Peeves. Era cosmarul ei, mereu ii iesea in cale cand iesea pe holuri. Fie ca era dimineata, pranz sau seara, strigoiul o urmarea mereu. Drumurile spre biblioteca sau cina devenisera cea mai mare teama; ca sa nu mai vorbeasca de cele catre salile in care se tineau orele de curs.
  
  "-Ce ati mai facut in ultima perioada?" intreba ea, ridicandu-si privirile spre cele doua.