Whisperer.

[Ginny Anne Alden]

Just me and Raphael.

Pasea sfioasa pe straduta ingusta si intunecata strangandu-si mai mult gecuta subtire pe ea. Nu stia ce cauta pe Aleea asta singura si noaptea pe deasupra,insa un instinct ciudat o atrasese aici ca un maget.
Purta la gat medalionul de la bunica ei,care stralucea vag in lumina difuza a lunii. Bagheta era stransa tare in mana pregatita parca pentru orice fel de atac. Pe straduta asta cam greu sa nu patesti ceva,sau nu iti apara vre-un ciudat in fata facandu-ti inima sa iti sara din piept. Orice era posibil aici.
Iar judecand dupa norocul ei,care era foarte putin. Cel mai probabil avea sa fie incoltita de vre-un om al strazii.
Isi dadu ochii peste cap si isi trecu mana prin par,incercand sa vada pe unde merge. Era terefiant de intuneric,iar astrul de pe cer nu putea sa ii ofere calauzire nici macar pentru un pas.
Isi dadu ochii peste cap,era clar prea paranoica insa pe straduta asta imaginati-a ti-o lua la fuga imediat.
Pe toti sfintii de ce am venit aici?