She should live

[Eliza G. Blest]

Odata cei sase aliniati in fata Bellei , Green se asezase in fata usii , pazind.o , in pozitia ei preferata , in stil turcesc . Avea un zambet malitios pe chipul ei de marmura si in ochii ei se zareau furia ce dorea , cum necum , sa iasa din ea .Ii placea tratamentul viperinei , i se parea atat de potrivit pentru acei copilasi ce nu merita sa traiasca. “Ar trebui sa fie multumiti , caci , ei , pot muri la fiecare incercare , dar eu , nu pot , nici daca cineva ar arunca blestemul fatal asupra mea . Ce chin .. “ La indemnul lui Oddy , se ridicase in picioare si se apropiase de aceasta intrebandu.se ce vraja sa foloseasca . Avea chef de putina joaca , dar nu cu mii de tipete , cum a fost in cazul celeilalte viperine . Dar ce ?
“Tu ! Ai avut niste ganduri , cam adevarate , norocul tau , despre mine si prietena mea . Cum indraznesti sa ne vorbesti astfel pe la “spate” , in fine , in gand . Tu nu stiai ca exista vraji ce pot patrunde in mintea omului ? Ehh , atunci , am sa iti fac cunostinta cu una ! “

Isi indreptase bagheta de ulm in fata acestuia si strigase cat putea de tare vraja . Intrase usor in mintea acestuia , el neavand , sau nepunand deloc blocaje si capcane . Exact ce vroia viperina . Surase viclean si inainte tot mai mult , in cele mai adanci amintiri , acestea fiind sortate , ca la birou . Un dosar pentru placeri , altul cu colegi , prieteni , familie si unul... chiar pe care spera ea sa il gaseasca , suferinta . Il luase cu o mana , si il deschisese . Totul era negru in jurul ei . “Ehh da , glumesti ! Ii este frica de intuneric ? “ Un tipat prelung aparuse de nicaieri , apropiindu.se tot mai mult de ea . Cu siguranta nu era vocea copilului , parea foarte joasa si matura . Simtea cum cineva se afla in jurul ei , cauta ceva sau mai mult ... mirosea . Se apropia tot mai mult si scotea sunete stranii , de parca vroia sa o sperie , nicio sansa cu ea . Zambise bucuroasa de ceea ce vedea . In fata ei , se ivise un catelus alb , cu blana pufoasa . Intinsese mana ca sa.l mangaie si un copil sarise pe ea .
“Nu face asta ! Vei muri ! “
Eliza rasese batjocoritor si iesise din mintea acestuia . “A fost frumos . “
“Deci , dragul meu , eu voi muri ? “ intrebase ea in timp ce se apropia de corpul inert de pe podea ce privea in sus , spre tavan , cu ochii lui maslinii , fara expresivitate .
“Pacat .. Crucio . “
O strafulgerare simpla , intrase in corpul lui , raspandindu.se tot mai mult in acesta , avand ca efecte zgaltiituri .
“Minunat .. cine urmeaza ? “