Strange thought

[Victor A. Olivier]

Morreen o privi jenata pe Lexie. Stia ca era vina ei, stia ca era o zapacita, dar pur si simplu nu reusise sa-si aminteasca adresa corect. Nu era vina ei in totalitate, dar Lexie nu ar fi trebuit sa se rasteasca chiar asa la ea. O urma fara sa scoata un cuvant, si fara sa se apere, caci pana la urma, ei nu ii pasa ce credea lumea despre ea. Traia complet nepasatoare la tot ce se intampla in jurul ei, ea fiind centrul universului. Se putea sa fie o mentalitate gresita, dar nu avea sa si-o schimbe tocmai acum.

Ajunsera la o casa care avea un aspect vechi si parea nelocuita de ceva timp. Inca nu se lamurise ce anume avea de facut, sau care era rolul ei in toata chestia asta, asa ca o intreba pe cealalta viperina dupa ce intrara, ignorand scuzele acesteia:
"Deci? Ce facem aici?"
Morreen se aseza si ea pe canapea, cu picioarele inghetate in cizmulitele pe care le purta. Isi dadu parul blond si lung din ochi si isi incrutisa bratele, asteptand un raspuns.