Carpe diem ! - Traieste clipa !

[Atsu Ari Ooku Tokugawa]

ooc : Sunt bine veniti toti cei cu chef de scris.

bic :


Desi erau multe lucruri de vazut acolo, Sala Mare îi amintea Juliettei de ceva anume, ceva ce nu-si mai amintea sau intentionat vroia sa-l lase ingropat intr-un sertar launtric. Avea impresia ca acea sala era ca un fel de camin…

Julietta era ingrijorata. Fel si fel de ganduri îi treceau prin cap si ura sa se duca la psiholog. Trecuse prin experienta ducerii la cabinete psihiatrice si psihologice, atunci cand fusese in deriva si nu mai vroia sa repete experienta aceea neplacuta sub niciun chip.

Totusi… Simtea nevoia unei prietene sau al unui prieten, nu de putine ori ea intelegandu-se cu un barbat mai bine decat cu o fata, dar nu avusese parte de acest „dar” si ajunsese sa creada ca are ceva anume… Probabil parerea aceasta nu era tocmai indreptatita, pentru ca umbla inca in deriva, nestiind incotro s-o apuce si ce sa faca. Ajunsese sa aiba un sentiment de inutilitate…

Se aseza la una din mesele salii, neluand in seama nici daca se asezase la o masa a profesorilor sau a elevilor, nici daca mai era sau nu cineva in acea sala. Isi puse coatele pe masa si isi sprijini fata in palme, plangand si spunand cu voce tare :

“As avea atata nevoie de cineva cu care sa stau de vorba ! Fie si numai despre banala vreme de afara !”

Lacrimi mari si sarate curgeau din ochii ei, udandu-i degetele de la maini…