In ce ne-am bagat?!?

[Pearl Lancaster]

Leigh tinea bratele intinse spre cercul invocare si incanta incet, cu o voce monotona, simtind din cand in cand cum i se electrizeaza firele de par, din cauza magiei care fusese invocata. Totul mergea bine, pana il simti pe Frakir smucindu-se brusc in jurul gatului si ii ingheta sangele in vine: acesta o anunta ca era cineva in apropiere.

Se uita cu atentie in jur si observa o umbra ascunzandu-se deupa un colt. 'Lumina lunii tradeaza pe oricine' gandi, si isi mai revveni cand isi dadu seama ca nu avea cum sa fie un profesor; un profesor ar fi actionat, nu s-ar fi ascuns dupa un colt sa o priveasca.

"Iesi in lumina sa te vad!" zise raspicat, cu vocea limpede si puternica, cu bagheta intinsa inspre locul unde se ascundea curiosul, in timp ce incerca sa ramana calma si sa si pastreze vraja de invocare echilibrata.