Draw me a letter

[Asaki Sayoko]

-Rosalie, repetă Sayoko, sacadat. Şefa de casă, nu?

Reflectă asupra naivităţii întrebării ei. "Evident!" se certă, urmând tot către sine: "La ce întrebări pui, mă mir că eşti în stare să treci de ghicitoarea din turn!"

O pală de aer neaşteptat de rece o făcu să tremure în scurt şi să se felicite pentru ideea genială de a-şi fi luat cu ea pelerina de catifrea abastră, care se prindea cu cinci... năsturei argintaţi ce ajungeau până deasupra taliei, asfel încât odată ce-i încheia, nu putea să-şi folosească mâinile decât scoţându-şi-le prin fantele speciale... de care se bucura doar modelul standard, nu şi pelerina ei.

De sub ultimul nasture, materialul curgea ca o mătase lichidă, uşoară, moale şi straniu de călduroasă.

"Porumbel în sos..." toarse pisica la urechea ei atunci când acuzi numele "Sabri", intuind faptul că, cel mai probabil, această făptură era o bufniţă.

"Te asigur că nu e tocmai o alegere înţeleaptă" veni răspunsul, de asemenea mut, în momentul în care Şoimeanca imită gestul celeilalte de a se aşeza.