Draw me a letter

[Asaki Sayoko]

-Probabil, veni răspunsul laconic al şatenei la ultima afirmaţie lăsată în suspensie a Şoimencei blonde.

În momentul acela, o bufniţă neagră trecu pe deasupra capului pisicii din poala ei, făcând-o să tresară. Ca şi cum n-ar fi dormit, ci ar fi stat la pândă, felina sări fără niciun efort, încercând să apuce pasărea care pierdea altitudine, ajungând să zboare la câţiva centimetri de pământ, pentru ca mai apoi să iasă din hambar. Mamiferul aruncă o privire vinovată şi totodată rugătoare către cea în poala căreia stătuse până mai devreme, care îi răspunse printr-un refuz categoric. Dacă ar fi fost miezul zilei, i-ar fi permis, pentru că Okuni nu avea să comită niciodată imprudenţa de a zbura în faţa publicului larg. Însă cu o oră înainte de miezul nopţii era greu de crezut că şi-ar fi ţinut aripile strânse, motiv pentru care Sayoko era sigură că bufniţei avea să i se curme definitiv zborul în secunda doi.

Abandonând subiectul după ce văzu că pisica se aşează din nou, o privi întrebător pe Rosalie, sperând ca aceasta să deschidă un subiect de discuţie.