Funny Faces

[Asaki Sayoko]

Nu se lăsă ajutată. Se ridică fări efort, îşi dădu jos vesta de blugi care se udase la impactul cu o mică baltă despre care nu dorea să facă speculaţii, o îndesă în geanta a cărei curea stătea pe umărul drept, ea atârnând totuşi în partea stângă şi făcu semn din cap că nu e nicio problemă. Căută în lungul holului pata portocaliu-maronie care-i reprezzenta pisica, înainte să-şi dea seama că aceasta i se cocoţase iar pe umăr. Era una dintre singurele dăţi când Şoimencei îi trecea prin cap că ditai pisica pe umărul ei ar putea să arate caraghios, dar nu conta. Pufni scurt în încercarea de a alunga un fir scurt de păr de.al pisicii care-o gâdila, apoi se uită la fata de care se lovise.

Dându-şi abia atunci seama că aceasta i se adresase o a doua oară şi considerând nepoliticos să îi ceară să repete ceea ce spusese, se strădui să-şi aducă aminte propoziţia care-i intrase pe o ureche şi ieşise pe cealaltă, dar nu reuşi.

"În fine" îşi spuse, "Trebuie să-şi fi spus numele şi Casa. Dar dacă e în aceeaşi casă cu mine şi nu pot folosi altă formulă decât să repet numele, o să sune ciudat. Dacă e în altă casă nu pot spune "Idem", c-aş minţi..."

În final, decise să-ţi spună doar numele.

-Sayoko.