Draw me a letter

[Rosalie Vivienne Alden]

Rosalie incepuse sa rada atat de sincer, incat ii provocase si celeilalte fete un suras siret in coltul gurii. "Mda, cam asa ceva. Probabil ar trebui sa te apuci si de asta." , murmurase Soimeanca dandu-i de inteles totusi colegei sale ca nu era neaparat o gluma, ci o realitate. Se uitase de jur imprejurul sau si observase din nou acea umbra alba cristalina in usa hambarului, doar ca de aceasta data cu ceva in gura.

"Haide Sabri !" , strigase Vivienne la ea, insa apoi isi adoptase tonul pasnic de mai devreme pentru a o ademeni. Deschisese nerabdatoare scrisoarea si se bucurase enorm dandu-si seama ca era una de la parintii sai pe care nu ii mai vazuse de ceva vreme.

O intepatura in piept! Se speriase. De obicei trimiteau scrisori doar cand era ceva grav .. [...] Un suspinat de usurare si o privire linistitoare catre bufnita. "Merci,draga." , murmurase aceasta chicotind. Ai ei erau bine. Voiau doar sa vada ce mai face scumpa lor fiica, dupa cum au scris.