Balul de Halloween

[Alice Morris]

Alice privi pentru o secundă mâncarea apărută pe mese, dar nu avea poftă de mâncare. Se ridică de pe scaun, şi se îndreptă către ring, sperând ca şi alţii să-i urmeze exemplul, şi să nu trebuiască să danseze singură. Sala era decorată mai frumos decât în oricare an în care participase la bal. Dovleci sculptaţi erau aşezaţi pe pervazurile geamurilor, iar unii din ei îşi schimbau expresia de la fioroasă, menită să sperie elevii, la un zâmbet nu prea încurajator, sau la feţe triste. Lumina portocalie dată în acea seară şi de luminările vrăjite dădeau încăperii gigantice o atmosferă încântătoare, care nu putea să nuţi lipească un zâmbet pe buze. Cerul lipsit de nori, şi înţesat de stele, şi de un albastru intens, se potrivea perfect cu atmosfera. Un cercetaş din anul VII se ridică de asemenea de la masă, şi se îndreptă către Alice. Aceasta zâmbi, şi îi luă mâna într-a ei. Începură să danseze, urmând ritmul melodios al valsului, sperând ca încet încet, ringul să se umple şi cu alţi oameni.