You are the only Exception

[Bell Evans]

• Îşi simţi bătăile inimii luând-o razna în faţa blândeţii ce se revărsa peste ea din adâncul ochilor de un negru intens; clătină încet din cap, zâmbind emoţionată.
  
  "-Da" şopti ea, cu o voce mică; era singurul cuvânt care îi mai venea în minte. Şi dacă ar fi stat să se gândească tot nu ar fi reuşit să spună altceva.
  
  Raizen se ridică, scoţând inelul delicat dintre faldurile de mătase neagră şi îi luă mâna într-a lui; simţi căldura degetelor când îi strecură micuţa bijuterie pe inelar şi în acelaşi timp simţi şi lacrimile ce i se adunară în ochi. Îi sărută mâna delicat, privind-o cu un surâs la fel de emoţionat. Tânăra era la fel de udă ca el acum, dar când o luă din nou în braţe i se păru că se află în cel mai bun loc posibil – acolo era locul ei – locul unde fusese menită să rămână..pentru totdeauna acum.
  
  "-Te iubesc" spuse ea, privindu-l cu nesaţ; ştia că va rămane al ei pentru totdeauna. La fel de bine cum ştia că visase la clipa asta încă din prima zi în care îi spusese ce simţea pentru ea. Iar acum totul se transforma în realitate, făcând-o să se simtă cum nu se mai simţise niciodată înainte. Era împlinită şi fericită; şi în acelasi timp avea senzaţia că nimic nu putea să îi umbrească fericirea.
  
  Tânărul îi dădu o suviţă de păr din faţă, făcându-i pielea să se înfioare; închise preţ de câteva clipe ochii, încercând să se convingâ că totul era adevarat şi că nu traia un vis. Dar ştia că nimeni nu îi putea fura acest moment. Îşi privi inelul de pe mâna stangă şi un zâmbet îi apăru în colţul gurii când observă sclipirea delicată a pietrii albastre.
  
  "-Nu ai uitat de culoarea mea preferată" murmură Bells, mutându-şi privirile pe chipul lui. Raizen ridică din umeri, făcând veşnica lui faţă de copil nevinovat – pe care o iubea la nebunie. Nu putu să îi reziste nici de data asta, aşa ca îşi puse braţele în jurul gâtului lui şi îl săruta delicat preţ de câteva clipe. "Eşti al meu" şopti ea, când buzele lor se despărţiră.