Gheata de foc

[Scarlett Soul]

- Si mie mi-a fost dor de tine, Rose !
Nu stia ce sa mai zica. Mereu fusese o persoana sociabila, dar acum se afla intr-un adevarat blocaj, adica privirea acea fugara, aproape acuzatoare a lui Rosalie ii spunea tot ceea ce vroia sa stie. O credea nebuna, nu intelegea de ce refuzase cu atata inversunare sa patrunda in padure. Scarlett insa stia. Nici macar nu o deranja faptul ca prietena ei o etichetase probabil o ciudata, chiar o amuza gandul. Vor intra in Padurea Interzisa, dar nu acum. Un pic de rabdare !
- Si ... cum mai este viata ta ? Ce ultrapovesti ai sa imi spui ? i se adresa Cercetasa, razand. Era o imagine total noua a lui Scarlett, una pe care Rose nu o vazuse prea des. In majoritatea timpului Scars nu zambea, motiv pentru care oamenii care o vedeau simtindu-se atat de bine, o priveau ciudat. Insa ei nu ii pasa. Nu ii mai pasa. Se schimbase mult si isi reinnoise principiile. Acum era mult mai zambareata, desi in sufletul ei ramasese aceasi Scarlett Soul mereu melancolica, ganditoare, pesimista.
- Imi sta mai bine zambind, asa-i ? Indrazni sa intrebe, iar apoi chicoti inocent. Era doar un copil. Un copil pierdut prin lume.