Missing Diary

[Bell Evans]

OOC: Just me and Rosalie

• Aparu chiar la intrarea in micul sat, privind atenta in jur; nu era nimeni - una din cauze fiind probabil si ora tarzie din noapte. Intunericul se intindea in rasfrangeri racoroase pe langa ea, imbratisand-o cu mantia lui de bezna. Isi atinse usor tamplele, care pulsau dureros, si inchise ochii pret de cateva clipe.
  
  Scena ii reveni in minte, cu traganari dubioase care o induceau in eroare. Cu cat incerca sa isi aminteasca fiecare detaliu, cu atat paca uita mai repede ce se intamplase in biroul ei cu doar cateva minute in urma.
  
  Intuneric..incaperea plina de rafturi intesate cu carti si biroul asezat intr-o parte a ei i se arata pe dinaintea ochilor. O silueta inalta, a unui tanar, cauta ceva in unul din dulapuri. Isi scapase bagheta cand o vazuse, dar insfacase ceva ce semana cu un jurnal si trecuse pe langa ea, alergand. O izbise de peretele de piatra cenusie, facand-o sa cada si sa ramana asa pret de cateva secunde; auzise insa cateva soapte inainte sa fie observata.
  "Trebuie sa il gasesc..Eoessa Sakndenberg..Eoessa Sakndenberg..si trebuie sa ajung si in Pestera.."
  
  Presupuse ca hotul se referea la Pestera lui Godric; de aceea si o luase la fuga dupa el si Disparuse de la Hogwarts. Insa straduta unde Aparuse era pustie; iar satul parea sa se odihneasca in lumina palida a unei luni pline arborate pe bolta senina. Poate se inselase; poate intelesese gresit. Nu avea de unde sa fie sigura suta la suta sigura.
  
  Nu se mai uitase in dulapul in care cotrobaise tanarul; stia doar ca furase unul din jurnalele directorilor care erau incuiate acolo. Probabil jurnalul lui Eoessa Sakndenberg; incerca sa-si aminteasca despre ce scrisese ea, dar in zadar. Memoria nu parea sa vrea sa o ajute. Era ferm convinsa ca il citise odata, dar nu mai tinea minte nimic.
  
  Auzi insa un pocnet mic, ca si cum cineva ar fi Aparut langa ea si tresari; se intoarse, incercand sa vada prin valurile de intuneric ce pareau sa o inghita. Recunoscu silueta unei fete si ofta usurata cand glasul lui Rosalie strabatu linistea ca de mormant. La asta chiar nu se astepta - era aproape convinsa ca nu o vazuse nimeni plecand de la castel.