Late in the night

[Asaki Sayoko]

Sayoko privi admirativ şi cu simpatie mica zburătoare albă, la sosirea căreia pisica alunecă precum o luminiţă portocalie şi fluidă din raft, pentru a o întâmpina.

Privi peste umăr înspre şatenă, cu un aer întrebător.

"Eu pot să-i spun?"
"Ce?"
"Ce eşti. Ce suntem."
"Dacă nu-i spune lui Rosalie."

Mulţumindu-i din priviri, Okuni se aşeză în faţa celeilalte Şoimence şi privind bufniţa cu ochii ei mari, perfect rotunzi, ca nişte picături de cerneală neagră pe o hârtie cu marginile-n flăcări, începu să-i vorbească, fără a scoate vreun sunet. Asiatica zâmbi. Se îndoia că pasărea avea să-şi ţină pliscul, dar nu conta. Unele lucruri se întâmplau cu un scop.