Ajungand la peronul 9 si 3/4

[Melanie Stark]

Melanie statea emotionata langa un ceas mare care indica ora 15.Nu putea sa nu se miste in toate partiile sperand sa o recunoasca pe Fioana in multimea de elevi care se ingramadeau si care incercau sa intre si sa iasa din tren in acelasi timp.
Era o zi de septmbrie, Melanie venise special de la Hogwarts ca sa o intampine pe Fiona, era nelinistita la gandul ca o va revedea dupa 3 ani in care comunicasera numai prin scrisori, stia totusi ca o va recunoaste imediat ce o va vedea.Desi era doar ora 15 era destul de frig incat Melanie se bucura in sinea ei de existenta manusiilor ei vechi si mov care faceau ca frigul sa nu ii afecteze decat obrajii rosii de la frig sau poate doar de la prea multa emotie.

Era fericita ca nu va mai trebui sa cutreiere singura prin Hogwarts stia ca Fiona va fi o companie si un sprijin de neinlocuit.Timpul trecea inert pe langa cercetasa care nu isi mai incapea in piele de emotie, ganduri stupide incepeau sa se asterne in mintea ei "Daca s-a ratacit..." gandea inspaimantata Melanie in timp ce scana cu ochii mijiti marea de elevi.
Privirea i se pironi asupra unei eleve care mergea increzatoare prin multime si care nu parea deloc nesigura "Fiona!!" urla Melanie din toate puteriile insa fata parea prea atenta la propria ei persoana incat sa o auda . Melanie incepu un slalom incredibil incercand sa se fereasca de carucioarele ce treceau amenintator si de posesorii lor care pareau de a dreptul indignati de tanara care fugea de manca pamantul in incercarea de a ajunge la Fiona inainte de a o pierde in marea de vrajitori.
"Fiona..stai!!!!" striga cercetasa mai tare ca niciodata pregatita sa se prabuseasca de la atata efort.