A daydream

[Isabella River]

Isabella mergea in pas alert prin padure; toti prietenii ei de la Hogwarts erau ocupati cu teme sau cu alte lucruri si nu reusise nimeni sa vina cu ea. Ura faptul ca trebuia sa mearga undeva atat de departe, dar mai ales singura. Isi luase pelerina lunga, neagra si groasa pentru ca frigul pusese stapanire pe domenii. De asemenea, ura frigul. Privea in pamant incruntata si nici macar nu era atenta la sunetele din jur. La cat de multa liniste era, isi putea auzi pasii prin frunzele moarte ce zaceau peste tot, ca un covor ruginiu.

In momentul urmator, linistea deplina si chiar mormantala, fu intrerupta de o bufnitura ce se auzi de relativ aproape. Isabella se opri si privi tinta inainte cu ochii mari. In cea mai mare liniste, se intoarse si privi in jur; rezultatul fu acelasi.. nimic.
Se auzira niste pasari luandu-si zborul din copaci si asta ii atrase atentia Isabellei asupra altui lucru: inca de cand intrase in Padure, nu auzise deloc nicio pasare si nicio vietuitoare nu parea sa fie.. pai, vie sau macar sa dovedeasca acest lucru. Padurea lui Dean parea "inghetata" si acoperita de liniste. Asta incepea sa o cam sperie.

Merse inainte, spre locul de unde se auzise bufnitura si stranse bagheta in mana pe sub pelerina. Cand zari ceva miscandu-se pe jos, in fata, se opri si frica o cuprinse si mai tare. Ramase asa, nemiscata si astepta ca.. acel.. ceva, sa faca o miscare, ceva.
Frica i se mai diminua cand "acel ceva" se ridica si observandu-i parul lung, isi dadu seama ca era o fata. Doar ca nu stia.. "Ah !" facu fata in gand, apoi ii vazu vag insemnele de pe pelerina cand aceasta se intoarse sa se scuture. "Dar e Viperina !" striga in gand uimita si cu o bucurie pe care nu o intelegea - aparuta din senin, cel mai probabil pentru ca stia ca nu era singura in Padure.

"- Hey !" striga Isa si alerga spre Viperina.