Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

Salathiel privea de sub gluga robei verzi pe care o purta la poarta uriasa ce se deschidea incet in fata lui. Un vrajitor se apropie rapid de el si ii sopti:
"Tine-ti Patronusul mereu langa tine si nu fa nimic ce ai putea sa regreti. Dementorii inca mai pot ataca pe cei nesiguri."
Biatul mormai ceva legat de faptul ca Ministerul inca mai folosea Dementori dupa toata zarva cu Cel-Al-Carui-Nume-Il-Stie-Toata-Lumea-Dar-Nu-Il-Spune-Nimeni. Din fericire pentru el, vrajitorul nu il auzi sau nu fu atent la ce spusese.
Cu cateva zile in urma Salathiel nici nu si-ar fi imaginat ca se va afla aici cand, in timpul mesei la Hogwarts, o bufnita de la Minister ii adusese vestea ca o ruda de-a lui, aflata la Azkaban, cerea sa ii vorbeasca. Pentru ca avea deja 18 ani, lui Sal ii era permis sa faca acest lucru. Desi incerca sa rupa orice legatura cu trecutul lui, curiozitatea birui, si acum baiatul se afla in fata intrarii in temuta inchisoare.
"Expecto Patronum!" striga Sal, facand sa apara o pantera stralucitoare, impreuna cu care pasi prin poarta deschisa.
'Sper sa nu ma vada nimeni impreuna cu fiinta asta ingrozitoare.' gandi el, ajungand in fata celulei unde era inchis unchiul sau, ruda care voia sa ii vorbeasca.