Funny Faces

[Asaki Sayoko]

-Nu vorbi prostii, mârâi şatena. De unde personaj negativ? Omul se joacă puţin cu noi. Şi ascultă ce-ţi spun, pentru că deobicei eu sunt aia paranoică.

Apoi spre Dumbledore:

-Nici în castel, nici afară, dar şi-n castel, şi afară. A doua ghicitoare. O uşă su un geam. Probabil că asta căutăm dar nu se vede. Şi, probabil, ca să vedem ieşirea, trebuie să găsim legătura cu răspunsul primei ghicitori. În varianta declarată improbabilă cu majoritate de voturi în care nu intenţionaţi să ne lăsaţi să ieşim, ar fi bine să scoateţi din pălărie ceva mai dificil.

Apoi tresări. Dumbledore fusese director. Atunci portretul lui trebuia să fie, la fel ca al celorlalţi directori, în Biroul care fusese odată al fiecăruia. În schimb el se afla aici. Desigur, personajele pictate se puteau mişca, dar din câte observase ea, doar între tablourile din cameră şi, în cazul lui Grizelle (sau cum o chema), cel mult până pe faţa cealaltă a peretelui.

Brusc, Sayoko se întrebă de ce nu se putea deschide uşa pe dinăuntru.

Hotărî să nu lase frica să i se citească în priviri.

"Măcar nu are ce altceva să ne facă."