Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Baiatul o trase dupa el asa ca vrajitoare fu nevoita sa se ridice in picioare si sa-l urmeze. Auzea vocea ce vorbea in reptomita mai clara ca niciodata. O intreba ce cauta cu el si cum de nu-i era frica. Nu stia oare de devoratorii pe care baiatul ii ucisese?
  Se trase in spatele viperinului, lasand un spatiu decent intre ei doi si inspira adanc de cateva ori. Ii era destul de greu sa proceseze ultimile informatii primite. Nu stiuse ca Sal obisunia sa omoare devoratori. Nu stia defapt nimic despre el.
  'Ti-am spus ca nu inteleg bolboroselile astea, batrane!' il auzi rastindu-se la cineva, probabil emitatorul reptomit.
  Statu impietrita timp de cateva secunde nestiind ce sa faca. Incepuse sa-i fie din ce in ce mai teama pentru ca nu stia la ce sa se astepte de la camaradul sau. Daca vroia sa te omoare ar fi facut-o deja, nu crezi? se intreba pe sine si se apropie usor de el.
  'Linisteste-te' spuse aceasta in soapta folosind un ton cald. Il atinse pe mana pentru ca stia ca de multe ori este nevoie de contact fizic pentru a stabili o conexiune cu cineva si spera ca instinctul ii dictase corect.
  Se uita in treacat la mana sa stanga si observa ca bratele ii erau descoperite. Desigur, n-avea niciun motiv sa se ascunda cand venea in locul acela uitat de lume. Isi acoperi semnul intunecat cu maneca puloverului folosindu-se de o singura mana, iar pe cealata inca sprijind-o de mana baiatului. De abia atunci realiza ca se afla chiar in spatele sau in fata celuluei. Spera ca trecuse neobservata, dar degeaba, batranul luase la cunostinta prezenta sa.