Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Salathiel Donnerkrieg]

Intunericul din interiorul celulei fu imprastiat de mica lumina din varful baghetei lui Sal. Simti mana vrajitoarei care se afla undeva in spatele sau atingandu-l si vru sa o indeparteze. N-avea niciun chef ca ea sa simta cat de tare tremura de fapt baiatul. Sa se linisteasca? Usor de spus. Isi intoarse fata de la gratiile groase si ruginite in asa fel incat unchiul sau sa nu-l auda.
"Vrei sa mori?"

In secunda urmatoare un glas ragusit ce venea dinauntrul celulei ii distrase atentia. Unchiul sau se apropiase destul de mult de gratii, dar Sal nu facu niciun pas inapoi, desi isi stapanea cu greu genunchii sa nu cedeze.

'Inca o dovada pentru scumpii tai Aurori, nepotule? Salathiel Donnerkrieg, Devorator, face lumea un loc mai sigur' se porni creatura inchisa sa rada hodorogit, aratand scurt cu capul spre Ronnie.

Capul complet chel era impodobit doar cu o barba destul de lunga dar incalcita. Ochii mari si rosii priveau parca peretele din spatele celor doi vrajitori, iar singura mana pe care o avea Wilfred, caci acesta era numele lui, se impreuna la piept cu maneca goala a robei rupte si descalcite, dar pastrandu-si broderia neagra plina de serpi.

"Sa nu indraznesti sa imi spui mie asa!" rosti baiatul printre dinti, pironindu-l cu privirea pe batran.
"Ai un minut sa imi spui de ce m-ai chemat, dupa care te las sa putrezesti aici in propria-ti murdarie."

Amenintarea lui Sal nu paru sa aiba vreun efect asupra batranului, care continua sa ranjeasca.

'Deci o sa ma lipsesti de placerea de a te vedea cum ucizi inca un Devorator? Spune-mi baiatule, in toti anii astia ai omorat destui in fata vrajitorilor buni cat sa creada ca nu esti de-al nostru?'
Rostise "buni" cu o scarba extrema si il privise apoi pe Sal drept in ochi. Stia foarte bine ca baiatul se simtea vulnerabil in fata trecutului nestiut de nimeni. Dar pentru a putea obtine ceea ce dorea trebuia sa aiba un avantaj asupra lui, si aici batranul Devorator se pricepea foarte bine ce sa faca.