Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• 'Nu prea stii sa-ti alegi prietenii, nu-i asa, micuta devoratoare?' suiera batranul in reptomita, iar apoi ii explica de crimele baiatului si de motivul acestora.
  Se dadu mai in spate distantandu-se de viperin si isi ridica bagheta catre acesta.
  'Imi aduc aminte ca spuneai ca ceea ce facem noi este gresit, dar suntem defapt la fel. Noi omoram ca sa dovedim cine suntem, iar tu ca sa dovedesti cine nu esti. Nu stiu despre ce plan vorbesti, dar in acest moment as prefera sa ma aflu in tabara orcui altcuiva. Pune-te in situatia mea, eu n-am un obicei din a omori vrajitori fara ca acestia sa ma fi atacat, dar tu obisnuiesti sa omori devoratori fara sa pui vreo intrebare' se planse viperina uitandu-se la el cu ochii sai sticlosi, lasandu-si fata descoperita pentru ca baiatul sa-i poata vedea clar figura dezamagita.
  Incepuse sa repete in gand un blestem si isi putea deja simti ranile care-i traversau corpul urlanadu-i de durere. Stia ca daca mai facea vreo vraja nepermisa avea sa-si afle sfarsitul, dar era prea orbita de ura ca sa mai dea inapoi. Isi simtea ochii arzand cu venin si stia ca isi shimbasera culoarea intr-un verde nenatural, ca de pisica.