Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Se uita la palmele sale speriata si incerca sa proceseze ceea ce tocmai se intamplase.
  'De unde naiba ai sange pe maini?' il auzi pe Salathiel intreband-o ca prin vis.
  'Nu stiu. Cred ca m-am lovit' spuse viperina cu vocea tremuarndu-i. Isi duse din nou mana la cap. 'Ce se intampla?' intreba speriata cand isi vazu mainile acoperite de si mai mult sange. Isi intinse bratele in fata sa si isi sufleca manecile. O taietura adanca ii aparu pe antebratul drept de parca adierea vantului ar fi crestat-o.
  'Asta nu este posibil' zise fata socata si cazu in genunchi pentru ca picoarele nu o mai puteau sustine. Isi apleca capul si vazu ca partea din fata a puloverului era acoperita de o mare pata stacojie.
  Incepu sa planga si sa scanceasca ca un copil pentru ca stia ce i se intampla. Momentul judecatii era aproape si ea nu se simtea preagtita. Cum avea sa dea socoteala pentru toate crimele pe care le infaptuise? Cum ar fi putut explica tot sangele ce se varsase din cauza ei?
  'Ajuta-ma. Nu ma lasa sa mor' sopti aceasta ridicandu-si privirea pierduta catre baiat.
  Isi pleca capul la loc lasandu-si coama de par ondulat sa-i acopere chipul si incepu sa-si stearga bagheta in mod repetitiv de un colt curat al pantalonilor. Era atat de alba si de perfecta, n-o putea lasa sa se murdareasca de sange.