Ratacirea...

[Veronique A. Dupont]

• Mergea ca o bezmetica prin padurea ce se pregatea de iarna si se uita mirata la covorul de frunze ruginii ce se stransese pe pamantul umed. Ii placea toamna pentru ca era anotimpul in care se nascuse, dar nu intelegea risipa de plante ce se facea in acea perioada. Mii de frunze isi aflau sfarsitul in zbor si mai apoi pe pamant doar pentru a fi inlocuite de altele si mai spectaculoase pe timpul primaverii.
  Ofta scurt si continua sa mearga. Pana la urma, nu era treaba ei ce se intampla cu frunzele, acela era mersul natural al lucrurilor pe care Odin il dorea.
  'Salut' auzi pe cineva vag in departare spunand si se opri pe loc.
  Vazu doua fete imbracate cu pelerinele verzi ale viperinilor stand intr-o mica poiana. Una era intinsa pe jos, iar cealalta statea in picioare langa dansa. Se apropie de ele pentru ca n-avea de ce sa se teama de doua eleve, mai ales viperine si le saluta dand din cap cand le intalni privirile.