Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Isi propti usor capul de un colt al peretelui pentru a-l putea vedea pe baiat si incepu sa rada. Stia ca patronusul era parte din ea, dar cateodata il simtea ca pe un alt suflet ce avea sa-i fie alaturi mereu.
  'Nu trebuie sa faci nimic. Linistete-te!' spuse viperina uitandu-se la el printre pleoapele intredeschise. Era prinsa intr-un fel de transa. O transa placuta care n-o lasa sa simta durere, ura sau orice ce alt sentiment neplacut. Uitase complet de ce se afla intre peretii inchisorii sau de ce o privea curios baiatul din fata sa. Ar fi vrut sa adoarma. Stia ca numai somnul ii putea limpezii capul, dar in acelasi timp simtea ca daca inchidea ochii atunci avea sa nu-i mai deschida niciodata, dar nu-i pasa.
  'Mie atat de somn' repeta viperina si-si simti pleoapele ingreunandu-se, iar apoi inchizandu-se de tot lasand in urma lor doar un decor complet negru.