Blestemul lui Gregorovitch

[Bell Evans]

• Situatia ii trezea interesul din ce in ce mai mult; iar atunci cand voia sa afle un lucru, era persoana care renunta ultima. Mereu avea presimtiri care se adevereau, iar in momentul de fata stia ca era ceva necurat la mijloc. Era imposibil sa fie totul perfect - o pura coincidenta. Nu existau coincidente - doar fapte sigure.
  
  "-Pot sa o vad mai de aproape?" intreba ea, intinzand mana. Daca intr-adevar era o copie, un fals adaptat dupa original care ii lua acestuia doar forma, nu avea de ce sa-si faca griji posesorul sau. Vazu insa ezitarea, dar degetele ei lungi, albe, atinsera in cele din urma lemnul rece al baghetei.
  
  O analiza pret de cateva clipe, ramanand aproape socata; isi ascunse insa uimirea de pe chip, arborand un alt zambet malitios. Semana leit cu originalul - care era probabil pierdut. Si inca nu fusese gasit; auzise de mai multe copii facute, si nu avea idee daca acela era o copie anumita sau doar un fals.
  
  "-Nu stiu de ce nu te cred cand spui ca e doar o bagheta oarecare. Si povestea cu bunicul tau - as fi foarte incantata sa o aud" murmura Bells, returnand obiectul din mainile sale.
  
  Nu era prea sigura daca voia sa ii spuna; si daca isi incepea povestea, putea sa bage mana in foc ca avea sa il minta. Nu spuneai oricarui vrajitor necunoscut misterele propriei familii. Reflecta totusi pret de cateva clipe, incercand sa isi aduca aminte daca mai auzise acel nume. Si ii parea extrem de cunoscut - mai mult ca sigur avusese de a face cu el in trecut. Sau cel putin il vazuse trecut intr-un document; nu isi putea aminti pe moment.