Mostenire de familie [remix...pardon, remake]

[Veronique A. Dupont]

• Ii parea rau. Era exact lucru la care se asteptase fata, mila. Nu intelegea comentariile de complezenta ce nu reflectau niciodata ceea ce simtea cineva. Ofta scurt si se hotari sa nu deschida o intreaga dicutie pe tema aceea.
  'Cred ca ar fi o cale' spuse viperina gandindu-se la ceea ce tocmai sugerase baiatul.
  Se dadu cativa pasi inapoi si se incepu sa se uite ingrijorata in jur. Nu mai facuse acel truc de foarte mult timp si isi cam iesise din mana. Desigur, inca isi amintea cele doua luni petrecute in Padurea lui Dean in forma animala.
  Poti s-o faci, isi spuse catre sine si se concentra ca vraja sa-i iasa. Se apleca putin mutandu-si privirea in fata si facu un salt mic. Ateriza apoi pe toate cele patru picioare noi aparute. Ti-am zis ca ai sa reusesti, ii spuse vocea din capul sau in timp ce aceasta incepu sa se plimbe prin camera adulmecand mirosurile parintilor sai.
  Era mandra de ea, de faptul ca putea sa se transforme cand dorea intr-un leopard de zapada a carui balana alba era patat din loc in loc cu negru. Ochii stralucitori de culoarea smaraldului isi pastrasera aceeasi intensitate chiar si in forma animala, lucru care o reprezenta.