Ratacirea...

[Veronique A. Dupont]

• Admira fiecare detaliu al padurii pentru ca stia ca era magica. Era locul in care isi petrecuse luni la rand, locul in care isi regasise sora si locul in care reusise sa-si faca noi prieteni, sau cel putin, noi aliati.
  Ii placea cum crengile copacilor vechi de sute de ani stateau aplecate facand ca un fel de acoperis pentru cei ce dorea sa innopteze acolo. Ii placea sa auda clipocitul apei usor pe fundal venind de la lacul din apropiere. Cel mai tare ii placea, insa, sa admire cerul senin ce nu mai putea fi vazut in nicio alta parte a Angliei. Bolta infinta era mai albastra si mai pura decat in oricare alt loc.
  'Ma plimbam' spuse vipeirna visatoare incercand sa se trezeasca la realitate.
  Ii arunca o privire fugara Elizei si zambi cand ii vazu din nou parul verde. Viperina ii era foarte draga si o admira pentru curajul cu care-si alegea hainele si-si aranja parul. 'Tu?' intreba ea uitandu-se in ochii vrajitoarei.