scream as loud as you can

[Isolde du Maurier]

• Rasuflarea Indiei se accelara iar. Isi aminti de parintii ei, pe care ii pierduse unul cate unul, ramanand singura.
  "Daca ma crezi, nici eu nu stiu cum am ajuns aici. Parintii mei au murit", spuse ea calmandu-se, ca si cum ar fi spus ca afara ploua. De cand ii pierduse, invatase sa se controleze si sa nu mai existe durere cand se gandea la ei. Se uita la el insistent, apoi isi muta cu greu privirea. Se ridica, clatindandu-se, apoi dadu sa se apropie de el, insa ceva o opri. Ceva ca gheata ii atingea pielea, facand-o sa se zbarleasca ca a unei gaini. Se infiora cand isi dadu seama ce era ceea ce ii provoca acea stare de frig, ca si cum ar fi fost la polul Nord, si de malefica intristare.
  "Dementori", sopti India aproape impreceptibil, si se uita imprejur.
  Haide, fata, aduna-te!, isi sopti siesi.
  Cum nu avea bagheta la ea, si nevrand sa fie 'domnita care trebuie salvata', si stiind ca Sasha o sa se enerveze la culme pe ea, chiar si asa, reusi sa ia bagheta acestuia, soptind spre umbra cu roba neagra care se apropia:
  "Expecto Patronus!". Si imediat, lupul argintiu tasni din capatul acesteia, indreptandu-se spre Dementor, in cateva clipe terminand cu el. Ofta usurata, si se uita la Sasha triumfatoare, cu un zambet siret pe buze. "Daca-ti vrei bagheta inapoi, vin-o si ia-o!", spuse ea jucausa si incepu sa se indeparteze.
  Asa e, India revenise...