Ratacirea...

[Salathiel Donnerkrieg]

Frunze i se prelingeau pe obrajii calzi, frunze, mii de frunze cadeau peste el. Disparu, starnind un potop de frunze in urma, apoi Aparu cateva zeci de metri deasupra copacilor, privind spre orizont. Disparu din nou, Aparand de data aceasta pe muschiul moale dintr-o poiana mai luminata. Ar fi vrut sa stea aici toata viata, sa nu trebuiasca sa isi fac griji in legatura cu nimic.
Auzi glasuri undeva in apropiere si se indrepta intr-acolo. Fu surprins sa gaseasca acolo doua viperine cu care se cunostea.

"Ronnie, Liz, cum de dau peste voi aici?" le saluta el
O privi mai lung si cu un zambet pe sefa lor de casa. Se intalneau cam des din intamplare in ultimul timp. Si nu putea afirma ca nu se bucura de acest lucru.