Ratacirea...

[Eliza G. Blest]

Isi intoarse imediat capul la auzul unei fosnituri din imprejurime . Zambise incantata cand il zarise pe Sal , care isi facuse aparitia pe neasteptate langa ele .
"Neatsa si tie Sal . Si ca sa iti raspund la intrebare .. ei bine , sincera sa fiu , intotdeauna vei da de mine atata timp cat te vei afla in padure . Pentru mine e ca o a doua cas.." Dar se oprise la ultimul cuvant , dandu-si seama ca daca mai continua , urma sa faca o prostie . Dusese mana la frunte , zapacita si furioasa pe sine .

Se trantise la pamant , usor imbufnata si luase din covorul de frunze o planta galbuie , triunghiulara , cu cateva colturi in plus in unele locuri , fragila si cu o coada subtire cu care o tinea, la nivelul ochilor , ca si cum ar fi analizat-o . Nu intelegea de ce facea asta , dar avea o stare de inghesuiala , de tristete si de ... antipatie ? De unde mai venea si asta . Trasaturile i se inasprisera la acest gand , facand-o pe fata sa arate mai diferit , mai sigura , mai adulta .
"Dar pe tine Sal , ce te aduce pe aici ? " intrebase aceasta , pe un ton incet , nonsalant , distant .