Ratacirea...

[Veronique A. Dupont]

• 'Nu' raspunse Ronnie scurt inca privindu-si pantofii.
  Nu vroia sa se uite in ochii niciunuia dintre ei. La inceput ii placuse faptul ca se intalnise cu elevii sai viperini in padure, dar acum ii se parea ca nu faceau altceva decat sa strice tot ceea ce atingeau. Padurea lui Dean era un loc sacru pentru tanara viperina. Ii placea sa vina in acel loc sa stea intinsa pe iarba verde, sa citeasca o carte sau pur si simplu sa se uite la bolta cereasca fie ca era presarata cu stele sau cu nori. Locul acela ingradit de copaci si decorat cu mii de flori si diferite tipuri de plante o faceau mereu sa se calmeze, sa-si gaseasca acel loc in interiorul mintii sale care o facea sa se simta bine.
  Luminisul in care se aflau cei patru viperini in acel moment ii aducea aminte de Lucas si de Helena. Stia ca avea sa-i fie mereu recunoscatoare baiatului care o ajutase sa-si gaseasca sora. In momentul in care o gasise fostul viperin, nu isi dorea nimic mai mult decat sa-i revada chipul surorii sale, iar baiatul reusise sa-i ofere exact lucrul pe care si-l dorise.
  Se ridica in picioare uitandu-se undeva in zare inca evitand sa-i priveasca pe ceilalti si realiza ca nu mai era chiar atat de mult pana apunea soarele. Si-ar fi dorit sa vada privelistea singura, dar acum stia ca trebuia sa imparta acea imensa bucurie cu colegii sai.