Eclipsa

[Veronique A. Dupont]

• Isi deschise ochii. Privi mai intai caietul, trecandu-si degtele subtiri peste cuvintele inscriptionate cu cerneala neagra, iar apoi se uita absenta la teren. Era foarte intuneric, dar tot reusea sa deluseasca portile si castelul care se vedea undeva in zare. Uitandu-se mai atent la portile estice realiza ca nu era singura. Putea vedea o silueta imbracata in verde zburand pe o matura. Isi inchise din obsnuinta caietul si si-l puse la loc in geanta. Se scotoci dupa bagheta, dar apoi realiza ca n-avea de ce-si faca griji. Nu era o simpla eleva, ca sa-i fie frica ca fusese prinsa in mjlocul noptii afara din castel, si nici n-avea de ce amenintare sa se teama. Isi inchise geanta si incerca sa-si aranjeze puloverul mult prea larg ce-i lasa umerii goi. Nu dorea cu niciun chip sa raceasca pentru ca stia ca Aripa Spitalului nu ar mai fi fost la fel fara Bell sau fara Helena.
  Se ridica in picioare si-si lua geanta pe umar. Nu-i placea sa stie ca nu este singura, avea nevoie de un spatiu doar al ei in care nimeni sa n-o deranjeze. Inainte sa coboare mai arunca o ultima privire catre locul in care vazuse matura si pe stapanul acesteia, dar realiza cu stupoare ca matura zbura de una singura deasupra terenului. Se uite mai jos si vazu silueta imbracata cu pelerina verde cazand. Isi scoase bagheta din geanta intr-o fractiune de secunda, mirandu-se si ea cat de repede o gasise si apoi spuse Levioso. Nu fusese niciodata buna la farmece, dar sper din tot sufletul ca vraja sa functioneze.