scream as loud as you can

[Isolde du Maurier]

• Cu inima inca alergand nebuneste, ca si cum ar fi alergat cine stie cati kilometri, se uita la Sasha cu tristete. Ii parea rau ca trebuie sa afle asta, acea parte monstruoasa din trecutul ei. Astepta zeci de secunde, asigurandu-se ca acel glas hidos nu se mai aude, apoi incepu sa povesteasca.
  "Acum un an, cand am implinit 17 ani, am intalnit pe cineva. Mi se parea ca era cel mai frumos lucru care mi se intamplase. Si chiar asa era. Pana cand...bineinteles, a intervenit ceva. Robert. Monstrul care nu vroia sa-mi dea pace, si care...El, nu inteleg ce avea cu mine, dar vroia cu orice pret sa ma aiba. I-am tot explicat cum sta treaba, insa pur si simplu nu intelegea. Si m-a amenintat ca o sa il omoare pe prietenul meu, asa ca a trebuit sa ma prefac ca nu mai tin la el. Apoi, totul era complicat, eu eram cu Robert, dar ma intalneam pe ascuns si cu fostul meu prieten, care nu eram sigura daca era totusi un fost.
  Facu o pauza, pentru a suspina, apoi reincepu povestea, cu ochii inlacrimati.
  "Intr-o seara, Robert a facut o vraja asupra mea. Si nu imi amintesc ce s-a mai intamplat, dar stiu doar ca...incepeam sa-l iubesc. Si chiar daca mi se parea ciudat, il ignoram pe fostul prieten. Pana cand, intr-o dimineata, m-am dus la el, si...cand m-a vazut, si cand i-am spus ca nu il mai iubeam, s-a sinucis. Sasha, iti inchipui ce inseamna asta? Eu!Eu l-am omorat. Am omorat un om...un om nevinovat. Fusesem prea dura si rea, si nu a putut suporta. Katerin sunt eu. Pe mine ma cheama Katy, Katy simplu, insa Robert ma alinta cu Katerin. Si l-am omorat pe..."
  Ofta, lasand o lacrima sa-i curga pe obraz. In ochii ei se putea citi oroarea, vina si groaza.