Eclipsa

[Salathiel Donnerkrieg]

Viperinul o privi cu spranceana dreapta ridicata, intrebandu-se daca Ronnie nu era cumva in perioada aceea speciala din fiecare luna in care vrajitoarele ratau incredibil de multe vraji si erau tot timpul nervoase pe altii, alteori plangeau din nimic sau se bucurau ca le iesise noua retea de ceai de tei. Oricum, era mult mai nervoasa decat de obicei si se pare ca nici la capitolul logica nu statea bine. O opri, postandu-se in fata ei, si incepu sa-i exlice ilustrativ.

"Ronnie, vezi semnul acesta? L-am capatat sarind de pe zidurile unui castel cand eram urmarit de o ceata de varcolaci. Si acesta cand am cazut impreuna cu un dragon de pe un varf de munte in Romania. Acum..." spuse el, crescand dintr-o data volumul vocii "stalpul acela are o inaltime de pana la cinspe metri. Cum dracu' crezi ca as putea pati ceva cazand de acolo?"

Se uita la ea, astend un raspuns, dar nu ii dadu timp sa spuna ceva si reincepu interogatiile:

"Ai auzit vreodata de placerea de a cadea? Pe barba lui Merlin, nu mai poate omul sa isi satisfaca placerile nici noaptea pe un teren care ar trebui sa fie pustiu. Sincer Ronnie, am primit vreo doua Sectum Sempra si cateva Stupefy la Durmstrang si acum te sperii cand ma arunc pe un amarat de teren de vajthat?"

Se opri si rasufla de cateva ori adanc. Voise doar sa-i spuna ca se bucura sa o vada acolo, dar se pare ca iesise cu totul altceva.

'Prost. Foarte prost' isi zise el.