Silence ... or maybe not

[Asaki Sayoko]

-Doar arme. Magiei i se va răspunde cu magie. Cuţitul ăsta nu poate fi nici împietrit, nici anulat nici ce mai vrei, spuse, fluturând cu mândrie un pumnal. Recapitulare. Centru. Casă dărăpănată, colier, indiferent de risc.

"S-a dus momentul de logică. Acum e pur şi simplu o misiune."

O apucă pe Rose de încheietură şi sări cu tot cu ea până pe acoperiţul unei clădiri oarecum scunde. Devoratorii erau pericole de sol. Atât. Începu să sară de pe un acoperiş pe altul, problemă minusculă, pentru că distanţa între două clădiri era lăţimea unei alei pe care putea trece o singură persoană odată. Însă nu-i dădu drumul celeilalte, pentru că nu părea să aibă abilitatea unei broaşte-cangur.

În final, ajunseră în centru. Aerul de acolo era greoi şi puţin acid. Iniţial, Sayoko nu văzu casa şi-i spuse că probabil nu era doar "puţin dărăpănată". Însă apoi îi observă locaţia. Era fie pictată anume, fie crescuseră alge de uscat şi muşchi pe ea, pentru că din punctul ăla era imposibil de deosebit de verdele închis al pădurii din fundal.