Ratacirea...

[Eliza G. Blest]

"Se apropie , si se vor apropia pana vor ajunge la cativa metrii in fata noastra . Au gasit urma noastra . Numai ca nu stiu cum . Oricum , ei , daca ne ranesc , zgarie , musca , orice , poti sa iti iei adio de la o viata linistita si fara griji , caci , luna de luna , esti obligata sa te transformi in ceva in care nu vei dori , fara voia ta . Asa ca , incearca sa stai departe de ei cat mai mult poti . Si nu Sal , eu una nu stiu nicio vraja de care ai pomenit . Decat foarte vag . Tu , Ronnie , vreo idee ? " intrebase ea , cu ochi cat si cu glasul , rugatori , spre sefa casei . Erau cinci elevi , fiecare in cate un an , unul diferit de altul , si urmau sa se lupte cu o haita de varcolaci . "Sper sa nu fie multi ..." , gandise viperina , si se lasase sa cada la pamant , inca cu ochii asupra capatului luminisului , asemeni celeilalte pantere .

"Am sa ma transform , " murmurase ea incet , numai pentru sine , si , cu pleoapele ce ii cadea lin peste irisul mov , fiecare particica din corpul ei se schimba intr-o fiinta animala , precum pantera . Coada neagra ii flutura in aer , ritmic , in stanga si in dreapta , cu furie , parca dorind sa loveasca pe cineva sau sa il dea la o parte . Muschii corpului erau incordati , asteptand fiecare sa zboare secundele iar acele creaturi sa se apropie spre oameni , pentru a se putea misca si ei . Urechile erau incordate la maxim , fibrand la cel mai mic sunet , si tresarind la tipetele varcolacilor . Ochii i se miscau peste tot , privind tot ce era in jurul ei . Iar mintea ei , lucra la planuri de atac si evadare . "Putem sa o facem . "