Once upon a story

[Isolde du Maurier]

• Se trezi ca dintr-un vis si se uita la el buimacita. Realizand ce tocmai spusese, incepu sa-i para rau. Nu-si spusese nici in cele mai confuze momente asemenea cuvinte, si stia ce efect aveau asupra ei. Erau ca un pumn dat, insa mult mai puternic decat unul obisnuit. Se abtinu sa nu izbucneasca in plans si se stranse la pieptul lui, ca un pui ranit la pieptul mamei.
  "Iarta-ma, sunt o proasta. Habar nu am de nimic. Insa n-am iesit din rol, sunt inca confuza. Uita ce-am zis, a fost doar o debitare idioata a unei balerina ametite. Nici nu imi pasa de tine, imi place doar sa joc teatru. Sa nu ai incredere in actrite. Sunt mincinoase, si parsive, si se joaca cu oamenii. Esti destept, de ce nu ti-ai dat seama de asta mai devreme? Nu vezi, sunt doar un om obisnuit, sunt rea, si enervanta, si foarte proasta, foarte foarte proasta. Nu ma baga in seama, mai bine ai pleca..."
  Nici nu isi mai dadea seama ce vorbea, si continua sa arunce cu fel de fel de cuvinte. Vroia sa se asigure ca mai devreme fusese doar ametita si zapacita de spectacol. Si mai ales, vroia sa-l asigure si pe Sasha asta.