Ratacirea...

[Claire Afere]

Isi daduse ochii peste cap din pricina a vorbarelii fara rost . Urmau sa fie atacati , raniti , poate chiar omorati , iar ei vorbeau . Despre ce , nu ii pasa deloc . Spre bucuria ei , in luminis isi facusera aparitia grupul de varcolaci . Erau inspaimantatori , schilozi , cu spatele lasat in jos , si cu trupul ca de om . Ochii le erau ageri , furios , botul intredeschis , si nasul mirosea in jur , dupa carne , pe care o gasisera intr-un timp foarte scurt . O astfel de creatura ,mai diferita , urlase din toti plamanii , cu capul ridicat spre cer si isi indreptase atentia asupra micului grup de oameni . Claire atat astepta . Actiune , suspans..sange . Scuipase cu furie la ei si isi bagase ghearele adanc in pamant , stand cot la cot cu Eliza , care facea acelasi lucru . "Asta e panteruta mea , " gandise cu mandrie viperina .

Scosese un mieunat prelung si sarise in fata , pana in mijlocul luminisului asteptand sa vina si capetenia varcolacilor . Ce nu mai venea . Ii privea nedumerita , cum se uitau unul la altul , apoi spre colegii ei viperini . Prostie totala . Capetenia acestora venise in fuga spre viperina , sarind la ei ,cu botul deschis si aratandu-si coltii .Imediat Claire se daduse la o parte , rostogolindu-se la pamant si muscandu-l in coapse , apoi indepartandu-se . Uitase de cei din jur , uitase unde se afla . Pentru ea , exista numai persoana ei si creatura din fata ei , ce merita sa moara , ucisa de viperina.