Ratacirea...

[Salathiel Donnerkrieg]

Era destul de calm, dat fiind ca se afla intr-o situatie nu prea placuta. Isi bagase bagheta la locul ei si astepta venirea bestiilor. Nu avea vreun rost sa infrunte varcolacii cu bagheta in mana cand putea face vraji fara ea, iar cele pe care nu le putea face nu ii erau de folos oricum.
Se intoarse pentru un scurt timp spre Ronnie, pentru a-i raspunde.
"Nu stiu daca vraja e o legenda sau nu, dar e singura despre care stiu ca poate dobori usor un vracolac. Asa insa, se pare ca va trebui sa muncim..."

Fu intrerupt de niste zgomote si isi indrepta atentia spre privelistea hidoasa dinaintea sa. Peste douazeci de varcolaci ii priveau, cu boturile intredeschise si coltii iesind la iveala, gata sa se repeada asupra lor. Dupa cateva momente de liniste, una dintre cele doua feline-animag (Sal tot nu le putea deosebi) facu prima miscare si raspunsul din partea varcolacilor veni imediat.
Sal nu pierdu ocazia sa aiba si el avantajul primei lovituri.
"Oppugno!" arunca el un trunchi batran de copac spre unul din varcolaci, aproape rupandu-l in doua. In mana cealalta pregatea o mica flacara, in caz ca vreunul din varcolaci a fi venit aproape. Era prea periculos pentru celilalti sa foloseasca focul demonic aici, dar credea ca il poate controla destul cat sa il foloseasa in lupta de aproape.