Jurnalul cosmarurilor

[Eliza G. Blest]

Capitolul III

~Adoptia~

Aerul rece imi invaluiau plamanii , aburi sidefii ieseau atat pe nas cat si pe gura prin rasuflarea mea sacadata . Ei ardeau , dar nu ii puteam racori , sa abureasca la fel cum aburii intensi se distingeau in fata mea . Nu. Nu pot . Trebuia sa ajung din urma persoana din fata mea , departare cu circa treizeci de metrii inainte . Nu stiam cine era , dar aveam un presentiment ca o / il cunosc . Da . Era un barbat . Credeam .. ba nu ! Stiam ca el este . Ca e tatal meu . Fugea prin padurea rara cu bratele tinute strans la piept . Din cand in cand mai privea in urma cu teama , incapabil sa zareasca vreo silueta . Nici macar pe mine . Dar sa trecem peste mine , la urma urmei , sunt doar o fantoma in acest vis ... sau e un cosmar ? Ma opream de mai multe ori extenuata , trageam aer in piept , gatul usturand si arzand la invadarea temperaturii reci in corpul meu , dar le ignorasem .

Stiam ca asa va fi tot drumul , chiar daca nu stiam cat de lung era , dar ma hraneam cu peisajul . Da...ma sprijineam de un copac gros , capabil sa imi tina greutatea , apoi imi ridicam capul spre cer . Desi eram intr.o padure , cerul era prezent . Erau nori , albi , pufosi , probabil cu mii de fulgi de nea ce asteptau cu nerabdare ca portita sa fie deschisa iar ei sa cada incet incet in gol , gadilind inimile copiilor la atingerea blanda si rece a lor . Da , era iarna .Un anotimp al frigului dar si a frumusetii . Deasupra mea era o creanga infofolita in zapada ca cristalul , apoi o codita rosie ca focul dadea in stanga si dreapta , fulgii cazand pe parul meu , acoperindu.l in intregime , pe urma uscandu.se , iar apa imi curgea in ochi . M.am frecat incet cu pumnii si , dupa ce mi.am revenit , am privit in jos : urmele de pasi ale barbatului . Erau adanci , usor de vazut , prin unele locuri dispareau , dar in altele ma conduceau tot mai mult spre el . Toate duceau spre un arbore batran , cu crengile cazul si uscate , iar persoana pe care o cautam era in fata acestuia .

M.am apropiat incet , atenta sa nu calc vreo frunza , caci , oricat de invizibila as fi ,sunetele pe care le fac , se aud . Statea nemiscat , drept , cu pelerina neagra fluturand la fiecare adiere de vant . S.a oprit brusc , ochii lu cristalini tintuindu.ma . Pareau inspaimantati dar licareau , dadeau semne de curaj , poate chiar curaj nebun.O creanga se miscase , apoi alta si suratele lor faceau acelasi lucru , toate ridicandu.se spre cer iar o usa din trunchiul arborelui. Omul intrase iar eu in urma lui. Un rand de scari ce duceau pana in adancurile pamantului se infatisase in fata mea . Ne aflam intr.un coridor stramt , luminat de tortele prinse , iar treptele ... ei bine , erau in panta , abrupte si culmea...din lemn , apoi din radacinele arborelui . Am pasit incet , dar simteam ca voi cadea , insa , spre norocul meu , am pus piciorul pe pamant .Moale .. dar mai sigur . Peretii erau goi , reci , iar coridorul ducea tot inainte , acesta labartandu.se , pe urma impartindu.se in mai multe coridoare asemenea lui . Am ajuns in fata unei usi masive , mare , dar nicio incuietoare sau clanta . Precum cealalta , se deschise automat , fara niciun sunet . Am pasit pragul acesteia , intunericul luandu.ma pe nepregatite .

Trecusera cateva secunde pana m.am obisnuit cu acea negura , am inaintat , dar .. nu mai era nicio urma de acea persoana . Ma aflam in bezna . Nu tu indrumator , nu tu insotitor , nu tu lumina . Parca eram in van ! Am intins mainile in aer ca o oarba in cautare de un sprijin . Mergeam incet , cu pasi de soricel , iar urechile ciulite .Liniste. Simteam cum nervii se intensificau iar sangele era pus pe foc , la cum imi clocotea in vene . Credeam ca innebunesc in acea liniste inmormantala de pe alta lume , numai bocitoarele mai lipseau . Voiam sa ating ceva pe care sa il lovesc ! Am dat cu pumnii in stanga si in dreapta , durerea amplificandu.se . M.am oprit , cazand in genunchi , acestia facand cunostinta cu podeaua rece , gandindu.ma . "Sunt o fantoma , eu , prin atingerea mea , ar trebui sa intru prin obiect , indiferent de stare si fara sa simt vreo durere . "

Asta e intr.adevar ciudat . "Stai ! De unde provine lumina aia ?" M.am ridicat in picioare , cateva oase pocnind iar ameteala pusese stapanire pe mine insa am ignorat.o si am fugit spre acea lumina , sarind in ea .. sau plutind ? Nu imi pasa , insa de un lucru eram sigura : l.am gasit ! Da ! El era ! In aceeasi roba lunga , neagra , cu gluga trasa . M.am apropiat de el , punandu-ma in fata lui. Era alb ca varul , apoi palid , albul transformandu-se in verde , pe urma intr-o nuanta aprinsa de rosu . Am asteptat sa apara si oranjul , dar ,cineva intrase in incapere .
"Ai adus-o? " intrebase scurt o voce sasaita , inceata si stridenta , cutremurandu-ma la auzul acesteia . Mi-am intors privirea spre acea persoana . Era inalta , acoperit in intregime cu o roba subtire de un rosu inchis , putin sters in unele locuri .
"Da," raspunsese tata . S-a indreptat spre el , nesigur , cu mainile intinse ,pe care se afla o gramajoara mica , invelita cu o paturica cenusie .

"Aceasta e fiica ta ? Seamana cu tine , " zisese acesta , dupa ce ii descoperise chipul .
"Da...stapane . "
"Si totusi , esti sigur ca vrei sa o sacrific ? " continuase cel din fata tatalui meu , ignorand raspunsul la prima intrebare , privindu-l de sub gluga pe barbat . Liniste , si-a aplecat capul , admirand podeaua . Imi intorceam privirea de la unul la altul nedumerita . Ei voiau .. sa ma omoare ? De ce ? Mi-am indreptat picioarele amortite , spre tata , ridicandu-i barbia cu un deget . Plangea , lacrimile curgeau pe fata lui , umezind-o , insa se stersese imediat cand daduse ochii cu stapanul lui .
"Nu se va mai repeta , " murmurase el , cu maneca la gura , tremurand . "Da , e numai a ta ... stapane . "
"Iti dai seama ca daca experimentul merge , iar copila traieste , in mainile tale va ajunge din nou . Nu doresc sa am pe cap o astfel de nenorocire precum un bebelus . Poti pleca , de acum , eu ma ocup de ea . "
Tata a dat din cap , a facut o plecaciune adanca si s-a retras , indreptandu-se tot mai mult de usa . Fara sa mai stau pe ganduri , nemaistapanindu-si nervii , glasul formand cuvintele ce imi zburau prin minte .

"Opreste-te ! Cum iti permiti sa imi faci asta ? De ce ? Sunt singurul tau copil ! Tu singur ai spus ca o sa ai grija de mine si ca ai sa ma iubesti . Asa ma iubesti tu pe mine ?Asa tii tu la mine ? Atunci , de ce ai oprit-o pe mama sa faca avort ? De ce ai tipat la ea si i-ai spus sa taca atunci cand zicea ca nu ma voia? Pentru asta ? Ca intr-o zi sa ma dai pe alte maini ? Sa ma vinzi ? Sa ma vezi ucisa ? De ce nu ai facut-o cu mana ta ! Insa sa iti zic ceva ! Am rezistat in urma acestui experiment . Am trait . Si cu prima ocazie cand voi da de tine .. o sa te fac sa suferi . Asta meriti ! Intoarce-te si ia-ma din mainile acelui strain. Ma auzi ? "Tipam incapabila sa pun cuvintele cap la cap . Pur si simplu nervii imi curgeau , facandu-ma sa tremur . Am cazut la podea , patand-o cu lacrimile ce cadeau din ochii mei . Usa s-a deschis , scartiind , urmand sa fie inchis in scurt timp .
"Deci , nu ai auzit ce ti-am spus ," am rostit incet , ridicandu-mi privirea spre el , asteptand cu speranta ca el sa se opreasca sau macar sa zaboveasca .
"Tata..." soptise o voce senina , auzindu-se in incapere ca un cantec. Mi-am intors capul spre locul de unde provenise acel cuvant minunat . Era copilul . Eu ! Eu , bebelus fiind , am strigat dupa tatal meu , stiind ca sunt in pericol . Insa el , nu facuse nimic altceva decat sa mearga , usa inchizandu-se in urma lui .

Acum , eram eu , in doua variante , si acea persoana , numit "stapan" . Nu voiam sa il articulez , caci imi parea a fi fara rost , iar asta i-ar da o semnificatie anume precum : IL DESTEST ! Acesta a pus bebelusul pe podea , dezvelind-o de paturica cenusie , lasand-o total..goala. Nu imi venea sa cred . Acel om , m-a tinut acolo , in mijlocul unei camere , efectiv , fara nimic pe mine ? Cat mai trebuia sa suport ?"Cate voi mai suporta ? " Stateam in genunchi , incapabila sa ma misc , incapabila sa am vreun sentiment , incapabila sa simt vreo durere . Eram .. goala . Doar ca pe dinauntru . Am privit cum acel om a luat un castron , a pus mana in el , apoi mergand pe langa bebelus , cu pudra alba , cazand peste ea . Formase un semicerc , apoi inca unul , amandoua unite , devenind un sfert de luna . Luase un alt castron , facand la fel cu precedentul , insa , cazand o pudra galbena . Formase un soare , cu raze lungi , si subtiri . Bebelusul se afla la intersectia celor doua , dand din maini si din picioare , fara sa scoata vreun sunet .

Odata terminat desenul , acesta rostise niste cuvinte intr-o voce sumbra si o limba ce nu parea deloc pamanteana . Nu gasea litere pentru ceea ce a mormait el , deci , draga jurnal , sa imi scuzi neputinta . Dupa ce acest netrebnic , altfel nu ii pot spune , a rostit , a murmurat , a cantat , rezultand ridicarea bebelusului in aer , luna si soarele aprinzandu-se intr-un rosu nesanatos . .Iti ardeau ochii la privirea acesteia , si am fost nevoita sa imi aplec capul , dar vazusem un lucru . Toata camera s-a luminat cu acea culoare , de aceasta data provenind din copil . Am ramas cu rasuflarea intretaiata si cu sufletul la gura , nerabdarea facandu-si culcus in sufletul meu . Intr-un final , totul se oprise ,lumina revenise la normal . Mi-am deschis incet pleoapele , tensiune crestea in mine , incepusem sa ma obisnuiesc cu lumina , in fata mea conturandu-se acelasi peisaj , cei doi sateliti uniti , acelasi om la o departare de trei metrii dar totusi , lipsea ceva . Lipsea cineva . Nu mai puteam sa gandesc . Numai cateva versuri imi cantau in minte : "Even I'm the sacrifice , you wont try for me not now . Thought I die to know you loveme , I'm all alone . Isn't something missing . Isn't someone missing me . " Raspunsul venise instantaneu pe buze , rostindu-l :
"Bebelusul."