Leave me Alone...

[John Miller]

"Nu esti ciudata." Spuse John, dupa un moment de liniste. "Esti doar diferita. Altfel decat ceilalati nu inseamna neaparat mai rau. Si eu sunt ciudat. Am sange pur si imi doresc sa fiu un Incuiat... Tata ma uraste, mama ma ignora. Prietenii mei ma cred nebun..." ochii lui priveau adanc in gol, in timp ce aerul rece ii sufla in spate si in piept. Ii era frig, dar nu putea sa tremure. Ar fi vrut sa planga, dar nici o lacrima nu curgea. "Am fost insultat de atatea ori incat jignirile au ajuns sa ma amuze. Si tata ma batut atat de des incat durerea a devenit o parte din mine... Tu te simti ca si cum ai ucis un om, eu ma simt ca si cum am murit deja..." spuse el.

Isi intoarse privirea spre Rose si o surprinse privindu-l si ea. Zambi si chicoti trist si ironic. "Poate ar trebui sa facem un club de oameni morti sau ceva." glumi el.