Ricochet

[Raphael J. Vonderheide]

Colturile gurii i se ridicara intr-un suras rautacios, insa vazandu-si bagheta pufni scurt in ras, mai ales si dupa replica ei.
Nu te-as sfatui sa faci asta!zise el foarte relaxat de parca nici nu ar fii fost vorba de bagheta lui la mijloc ci de o bucata de lemn neimportanta.Nu de altceva, insa mi-e sa nu cumva sa te arzi dupa aceea!zise el apropiindu-se de ea cat sa ii atinga usor mana in care tinea bagheta ducand-o foarte usor pana la buze atingandu-i doar usor pielea fara a pierde nici macar pentru o secunde contactul vizual, si sa isi recupereze betigasul fara prea mult efort asezand-o mai apoi la loc sigur in buzunarul interior al paltonului sau.
Si care este numele tau pana la urma micuto?Sau preferi sa te strig astfel?zise el ridicand o spranceana.
Isi aranja mai apoi gulerul de la camasa cu care era imbracat, intrebandu-se ce idee nebuna trebuia sa aiba incat isi luase o camasa subtire pe sub palton in mijlocul iernii.Bine, nu chiar mijlocul, insa trebuia sincer sa recunoasca ca afara era destul de frig.Noroc totusi cu vraja lui de incalzire, insa deh, asta nu prea mai conta.Se uita din nou relaxat spre tavand urmarind o scena dintr-un meci dintre doua mari case de magie cat sa surada rautacios de banalitatea cu care pareau sa arunce bilutele de la unul la altul pana in momentele in care cineva se lovea de un stalp, momente..deloc dragute sincer sa fie, insa total amuzante.
Si ai venit aici pentru a te delecta cu minunatul univers al vajthatului?