Ratacirea...

[Veronique A. Dupont]

• Nici nu avusese nevoie sa deschida ochii pentru a realiza ca focul se stinsese. Simtise toata acea energie si putere de care se folosise intorcandu-se inapoi in ea si se trezi ca prin minune din visare. In starea aceea de beatitudine in care se aflase cat timp incercase sa stapaneasca focul nu fusese prezenta decat fizic in acel loc. Mintea ii fusese plecata undeva departe si uitase pentru cateva momente de realitatea infama in care traia.
  Isi deschise larg ochii si vazu mici faclii inca arzand in jurul sau. Se intoarse incet si-l vazu pe varcolac aruncandu-se asupra viperinului. Nu avea timp sa se gandeasca ce ar fi trebuit sa faca si realiza ca era necesar sa actioneze cat de curand. Se transforma pe loc intr-un leopard alb de marimea unui ponei si incepu sa alerge cu viteza specifica felinei, aruncandu-se mai apoi asupra bestiei. O apuca de cap si-si simti coltii puternici zdrobind craniul animalului. Isi deschise larg gura si lasa capul sa-i alunece dintre dinti. Se transforma la loc in forma sa umana si imediat ce simti gustul usor metalizat de sange incepu sa vomite. Lacrimi argintii incepura sa-i curga de-a lungul obrajilor in timp ce-o facea pentru ca simtea ceva in interiorul sau arzand-o. Statea chircita pe iarba uscata si vomita minute la rand pana ajunse sa scuipe sange. Se opri incet si apoi isi arunca capul pe pamant. O durea fiecare particica din corp, dar, intr-un fel, se simtea mai bine. Se simtea ca si cum scapase de toata acea durere ce-o purta in suflet mereu si, o data cu sangele, stia ca-si pierduse si demonul ce o tinea inlantuita de prea mult timp. Mai scuipa lichidul stacojiu pentru ultima data si incepu sa-si stearga fata cu ajutorul manecilor puloverului sau.
  Se ridica brusc in picioare si isi scoase bagheta. O indrepta catre locul in care dezlantuise dragonul. Sopti 'aguamenti' si isi misca bagheta in asa fel incat sa stinga si ultimile flacari inca aprinse. Focul purificase locul, iar apa era ultimul element ce ii mai trebuia pentru ca intreaga intamplare sa fie uitata.
  Se departa nepasatoare de locul atacului si zambi multumita dupa ce arunca o privire in jurul sau si vazu ca niciuna dintre fiare nu supravietuise.