you're my reflection in the mirror

[Veronique A. Dupont]

• Obisnuia sa-si petreaca nopti intregi asteptand langa Oglinda lui Erised sa-l revada pe Arty. Nu era sigura daca-i credea in totalitate povestea, dar gasise mult lucruri in jurnalul pe care i-l lasase ce confirmau anumite intamplari invocate de el. Stia ca mai mult se amagea si ca degeaba astepta la lumina palida a lunii reintoarcerea lui. Ii spusese ca daca dorea sa-l mai vada, va gasi o modalitate sa-l cheme, dar ea era debusolata si n-avea nici cea mai vaga idee la ceea ce se referea.
  
  In seara aceea luna stralucea mai frumos ca niciodata. Razele sale protectoare intrau cu grija prin obloanele de sticla lasand pete argintii sa impodobeasca din loc in loc podeaua de piatra. Fata ocolea cu grija si eleganta acele spatii iluminate pentru a nu fi observata de vreun elev ce se plictisise in patul lui si se hotarase sa aiba parte de o escapada nocturna. Isi urmarea in linsite sarpele ce evadase din dormitorul sau si nu raspundea la soaptele fetei in reptomita ce-l somanu sa se intoarca la dansa. In aceea seara nici nu dorea sa se afle in camera in carui centru trona oglinda veche de sute de ani, dar se parea ca astrele vroiau cu totul altceva.
  
  'Vino aici' spuse ea incet in reptomita, iar War, sarpele sau i se tarai pe palmele facute caus si apoi se incolaci pe antebratul stang acoperindu-i semnul intunecat.
  Se ridica in picioare si se indrepta inapoi catre camera sa. Era noapte si frig, iar ea era imbracata doar cu un maiou negru ce-i venea pana deasupra genunchilor si care ar fi trebuit sa serveasca pe post de pijama. Era bun pentru dormitor pentru ca acolo era cald si bine, dar restul castelului purta ampreta dura a iernii ce-i inghetase peretii de piatra si odaile pe care nimeni nu le mai folosea, precum cea in care se afla in acel moment.