Just...forget me .

[Eliza G. Blest]

Daduse din cap , oftand si isi ridicase capul nepasatoare spre cer . Ce avea sa vada ? Nimic .. cu exceptia aceleiasi pete albastre spre gri inchis , stins si plictisit , precum viperina verzuie . Isi mutase privirea incet spre Odette , ochii ei violeti sclipind usor .
"Stai calma , nu este nimic . " Vorbise pe un ton calm , ciudat , domol , ce nu ii apartinea defel , insa , nu avea habar de ce ii venise asa dintr-o data oboseala si plictiseala . Parca ceva a trasit-o si i-a schimbat imediat sentimentele , ceea ce i se parea complet absurd . Cine sa faca asa ceva ?Si de ce pe ea ? Din cate stie Eliza , nu era asa de importanta precum crezusera alte persoane , ci complet nesemnificativa . Dar ce mai conta asta atunci ? Privise in jur , rapid , rotindu-si ochii de la stanga la dreapta si analizand persoanele ce se aflau pe acea alee . Desi era intunecata , si abia se vedea ceva , acele siluete , stateau .. nemiscate . Ca si cum lumea s-ar fi oprit brusc .
"Ce naiba ? "

Ooc : ar fi frumos sa spunem ca s-a oprit timpul si ca noi incercam "sa il aducem " la starea lui initiala