red eyes

[Isolde du Maurier]

• In ciuda frigului de afara, se simtea foarte bine, si era imbracata foarte subtire. Nu mai simtea nimic, dar stia ca daca nu avea sa se urce in tren prea repede, o sa-l piarda. Isi lua geanta si ofta usurata ca ajunse la timp. Totusi, era cam tarziu, caci toate compartimentele erau ocupate. Il verifica si pe ultimul, care insa era aproape gol si intra, dand cu ochii de o figura cunoscuta. La inceput nu-l recunoscu, insa, isi dadu seama ca era Carsten, si se intreba ce facea el acolo.
  Nu spuse nimic, asezandu-se pe bancheta din fata lui, si isi scoase o carte din geanta, pe care incepu sa o citeasca. Fusese invatata sa fie salutata, si nu ea sa salute, si asta avea sa faca si acum. O sa astepte sa fie bagata in seama.