I'll never be your perfect model of imperfection

[Karlie E. Grimaldi]

I'll never be your perfect model of imperfection

Karlie && Elisabeth

Linişte, o linişte profundă se lăsase peste întregul domeniu. Nici măcar Salcia Bătăuşă nu-şi mai mişca ramurile în dansul său graţios al furiei. Aproape că totul părea îngheţat, lipsit de suflarea vieţii şi pustiit de îmbrăţişarea morţii. Era un peisaj pe care rar îl vedeai la Hogwarts, mai ales în această parte a împrejurimilor, şi era aşa de frumos încât ţi-ai fi oprit şi propria respiraţie pentru a nu deranja acea armonie. Şi totuşi sunetele unor paşi înceţi şi lenţi, graţioşi se auzeau spărgând acea tăcere, iar o siluetă suplă şi zveltă deforma acel bilanţ perfect de întuneric.
Un zâmbet dulce, cald şi calm era întins pe chipul ca de copil al şatenei, iar albastrul pur al ochilor săi străluceau într-un mod ciudat în întuneric. Şatena îşi duse mâna în buzunarul pardesiului de culoarea cenuşei , şi scoase din aceasta o mică fotografie, în care erau înfăţişaţi doi tineri vrăjitori zâmbind şi râzând fericiţi către ea. Mâna-i mică şi firavă tremura , dar nu de frig, ci de emoţie, în timp ce-şi ridica privirea spre salcia, ce era prezentă în poza din mână. Se opri la câţiva metri de ea, urmărind atentă o mişcare aproape imperceptibilă a crengilor, ce evident era un semn de perturbare. Surâse uşor amuzată, şi-şi strânse bagheta la spate, uitându-se cum deodată crengile încep să lovească furioase în jur, ţinta fiind evident ea. Dar nu mişcă deloc , doar privi încântată înspre direcţia arborelui , cu surâsul păstrat pe buze.