let it snow with screams

[Astrid Eir Osmund]

• 'Poate' raspunse ea surazand. 'Sau poate ca tu esti singurul care vezi goliciunea imparatului sau singurul care n-a baut inca apa din fantana' continua viperina punandu-i mana pe umar.
  Nu obisnuia sa atinga oamenii cu care vorbea, dar simtea nevoia sa faca un anumit contact cu vrajitorul. Vroia sa-i demonstreze ca nu-i era frica si ca nu avea de gand sa-l judece. Dat fiind faptul ca si ea avea o poveste destul de fantastica, nu era in masura sa comenteze prea mult.
  Incerca sa para calma, cu toate ca in interiorul sau se declansase un razboi. Ea era obisnuita cu lucruri normale, oameni normali si tanjea dupa rutina zilnica de acasa. La Hogwarts fiecare rasarit al Soarelui aducea ceva nou si nicio zi nu semana cu o alta. Ii placuse la inceput, dar incepuse sa se sature ca programul sau sa nu se desfasoare exact precum il stabilise, iar la ore sa fie obligata ca in fiecare zi sa faca altceva. Nici nu mai avea timp sa se plictiseasca, lucuru care se intampla constant acasa.
  Era o mica artista in interiorul sau, dar acea artista era defapt o fetita speriata ce nu vroia sa iasa la lumina. Ii placea sa se ascunda si refuza sa inteleaga realitatea ce o inconjura. Ii placea cand lucururile se desfasurau intr-un ritm monoton pentru ca atunci isi putea crea propria realitate in care sa evadeze. Atunci cand era inconjurata de multa agitatie si n-avea timp sa se odihneasca, acea lumea nu mai avea de ce sa fie creata, iar realitatea devenea prea incredibila pentru a mai lasa imaginatiei materiale suficiente pentru a crea fantasticul.