Soldier to my emptiness

[Victor A. Olivier]

• Continua sa o fixeze cu privirea, ochii sai negri, intunecati, ramanand nemiscati timp de mai multe minute. Mintea i se golise, si nu mai putea gandi nimic, din cauza galagiei care se facuse in camera. Oamenii devenisera prea vorbareti, din cauza bauturii care probabil li se urcase la creierele facute probabil din sunca presata. Cutele telencefalului probabil ca se pliasera de tot, si nu mai reuseau sa gandeasca normal.
  "In acest moment, imi vine sa impusc pe toata lumea din aceasta incapere." spuse el, parca in transa. Chiar avea aceasta impresie, si dorinta, insa nu din cauza faptului ca se holbau la el, ci pentru ca erau mult prea galagiosi. Ii placea mai mult linistea, si singuratatea. Clatina capul, alungand gandul, stiind de ce ar fi fost in stare, apoi o privi pe Lexie.
  "In afara de tine, tu esti mult mai tacuta."